Satul Hotărel, aparținând de comuna Lunca, este atestat documentar in anii 1527-1528 cu toate că după unele izvoare se presupune că numele de Hotărel (Hothar 1527) ar fi fost granița intre voievodatul Beiușului condus de voievodul Ivan și voievodatul ținutului Zlatnei condus de voievodul Nicolae, fiul lui Cândrea. Numele vechi al acestei localități a fost "Hotar", insă, pentru a putea fi deosebit de cealaltă localitate cu același nume din apropierea Aleșdului, i s-a schimbat numele in "Hotărel".
Presiunile pentru uniație nu au ocolit nici locuitorii din Hotărel și s-au făcut mai ales prin vicarul catolic Pavel Forgach, din Oradea care incearcă să impiedice vizita episcopului ortodox al Aradului, Isaia Antonovici.
Intre 21 septembrie 1736 și 7 martie 1737 a avut loc o comisie care trebuia să stabilească numărul uniților și al ortodocșilor din Bihor. Erau anchetați, câte doi sau trei oameni din fiecare localitate și instruiți de Forgach să spună că aparțin de episcopul catolic de Oradea. Aceste mărturii erau obținute chiar și-n urma unor chinuri teribile. Astfel au fost declarate unite toate satele din domeniul episcopal Ceica-Vașcău-Beliu, in total 147 de sate, intre ele fiind și parohia Lunca și filia sa Hotărel.
In 1745 protopopiatul Beiușului a fost impărțit in două viceprotopopiate: Beiuș și Vașcău, iar filia Hotărel aparținea de Vașcău.
In anul 1752, canonicul Meletie Covaci, cu ocazia cercetării a 79 de localități din Bihor, amintește la poziția 75 satul Hotărel cu o biserică de lemn, acoperită cu șindrilă.
In timpul acesta vine in vizită prin aceste locuri episcopul Aradului Sinesie Jivanovici. In timpul șederii sale la Oradea el primește delegații de preoți ortodocși, iar in august 1753 el trimite la Viena o listă cu 336 de sate bihorene care s-au declarat ortodoxe, intre care 21 din districtul Vașcăului.
Pe tot parcursul acestei acțiuni Forgach a incercat să impiedice intâlnirea episcopului Sinesie cu credincioșii săi, silindu-i sa treacă la uniație. Toți cei ce semnau mărturisirea de unire primeau un ajutor de "5 forinți". In arhiva Episcopiei Greco-Catolice din Oradea este o listă cu cei care au fost "ajutați" printre care se numără și preotul Nicola din Lunca. Acest Forgach, vrăjmaș al ortodoxiei, a intocmit o declarație colectivă, impotriva vizitei lui Sinesie, iar printre cei ce au semnat, constrânși fiind, au fost preoții Dumitru din Hotărel, Nicoară și Toda din Lunca. In anul 1754, la 15 august, Maria Tereza ordonă constituirea unei comisii care să pună capăt conflictelor bisericești. Această comisie dă o proclamație in 28.10.1754, asigurând că vor fi inscriși atât cei uniți cât și cei neuniți. Din decembrie 1754 până in iulie 1756 au fost ascultate toate satele, iar in iulie 1756 au fost ascultați și credincioșii din Lunca și filia Hotărel. Cei doi credincioși din Hotărel, Clepce Teodor și Coțău Nicolae au declarat că "se supun episcopului catolic dar să fie lăsați in pace și netulburați in credința lor" au dovedit astfel că ei știu să-și apere, ca intotdeauna, credința strămoșească.
Despre lăcașul de cult din satul Hotărel se amintește la 12 decembrie 1738, intr-o cerere a sătenilor prin care se solicita scaunului domenial din Beiuș, cantitatea de 50 de fonți de fier pentru construirea bisericii care la acea dată avea numai fundația. Cererea se aprobă la data de 20 iulie 1739, astfel biserica de lemn a fost sfințită in anul 1751. Credincioșii din acea vreme au avut prilejul de a asculta cuvintele din Cazania Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei. Biserica de lemn din Hotărel a fost vândută in anul 1929 dar nu se știe cui, iar biserica actuală a fost ridicată intre anii 1924-1926 sub păstorirea cucernicului preot Valeriu Moga. Cheltuielile materiale necesare construirii bisericii, au fost acoperite prin vânzarea unei părți din pădurea urbarială, a satului, precum și din jertfa credincioșilor. A fost amplasată pe un teren nou la intrarea in sat dinspre Lunca,deoarece pe locul fostei biserici a rămas cimitirul.
Biserica poartă hramul, "Adormirea Maicii Domnului". Această biserică are o arhitectură foarte frumoasă, având planul in formă de "cruce greacă". Inițial a fost pictată foarte sumar, având doar câteva scene: Sfânta Treime pe boltă și cei patru Evangheliști, pictate in tempera. Iconostasul din lemn de brad impodobit cu icoane pictate de același pictor, al cărui nume nu este cunoscut. Biserica este construită din piatră și cărămidă fiind acoperită cu țiglă, iar turnul cu tablă zincată. Are trei clopote cel mai mare fiind donat de domnul Neagu din Vașcău, cel mijlociu fiind donat de familia Herlea din Lunca, iar cel mic se păstrează de la biserica veche.
Preoții care au slujit in satul Hotărel, după informațiile culese de noi, sunt: Pr. Dumitru (1753-1756), Nicoară și Toda din Lunca (1756-1759), Popovici Lupu (1784), Lupu din Ghighișeni (1803), Popa Mihai (1813), Popa Ioan (1844-1848), Popa Mihai (1848-1856), Popovici Nicolae (tatăl lui Miron Pompiliu) (1856-1859), Mihai Popa (1859-1869), Baicu Petru (1869-1877), intre anii 1877-1894 slujbele sunt oficiate de preoții din Ştei intre care amintim pe Nicolae Popovici, și Gheorghe Popovici; Leontin Popovici (1881-1902), in anii 1902-1903 postul a fost vacant, Valeriu Moga (1903-1936), Emil Botișel (1936-1945); Traian Bogdan din Ghighișeni (1945-1948); Axente Nica din Sârbești (1948-1983); Gavril Popa din Lunca (1983-1995) și Antin Purle din Ştei (1995-2005).
In anul 1990, prin strădaniile protopopului Gavril Popa al Beiușului, omul providențial pentru Hotărel, demn urmaș al pr. Valeriu Moga, și cu ajutorul credincioșilor din sat, biserica a fost renovată atât in exterior cât și in interior. Exteriorul a fost făcut in terasit, bolta inlocuită cu una de beton, iar interiorul a fost pictat in frescă. Pictura in frescă a fost executată de către pictorul Ioan Aron din Ştei.
Când lucrările la sfântul locaș au fost finalizate, in 1993, a vut loc slujba de sfințire, oficiată de Prea Sfințitul Ioan Mihălțan al Oradiei, inconjurat de un sobor de preoți din localitățile invecinate.
In anul 1996 ca preot al parohiei Lunca și al filiei Hotărel a fost numit prea cucernicul părinte Antin Purle din orașul Ştei. In timpul păstoririi sale sfântul locaș a beneficiat de anumite imbunătățiri cum ar fi: pardosirea naosului și a pronasoului, impodobirea cu covoare și lucrări de intreținere la acoperiș.
In anul 2005, luna noiembrie, se produce o schimbare in viața satului Hotărel, acesta devenind parohie prin numirea ca paroh a tânărului Hulber Ciprian Edward. Sub păstorirea tânărului preot, fiu al satului, și prin frumoasa contribuție a enoriașilor s-a finalizat imprejmuirea cimitirului, s-a renovat in intregime pridvorul bisericii, s-a pavat cu gresie altarul, s-au efectuat reparații la acoperișul și la gardul bisericii, s-a introdus curentul trifazic, apa curentă și incălzirea centrală pe ventiloconvectoare.
Text: Preot Hulber Ciprian
Text: Preot Hulber Ciprian
